Cum se vede de pe malul Bîcului, din capitala fostei entități sovietice dintre Prut și Nistru, pericolul unei agresiuni militare a Federației Ruse asupra Republicii Moldova?
Nu știu ce ar putea face sistemul Patriot pe care România ar urma să-l livreze Ucrainei. Nu știu dacă și în ce măsură va face diferența pe front. Asta e treaba militarilor. Dar, ca un cetățean al României, știu anumite lucruri. Mai întâi de toate, știu ce vreau.
Într-o recentă dezbatere televizată, profesorul Cristian Pârvulescu (unul dintre puținii intelectuali de stânga pe care-i ascult mai ales când nu suntem pe aceeași lungime de undă) susținea că, la dublul scrutin din 9 iunie, votul politic a cântărit mai mult decât candidații.
Aproape de finalul unei duble campanii electorale anoste dar pline de bani după care nu ne vom alege cu nimic. Nou. Constructiv. Nici cu liste pentru europarlamentare cu nume noi care să aducă vigoare și energie. Nici cu primari noi care să își scoată localitățile din noroi.
România continuă să piardă cetățeni pe bandă rulantă cu o viteză amețitoare. Se fuge din țărișoară cu o voluptate și o frenezie specifice anilor 90. Când deschiderea granițelor a echivalat cu un exod din vremurile biblice.